Privilegiatii societatii

Pomana are doua personaje principale, mortu’ si popa. Cum mortul e plecat, popa se bucura de toata atentia participantilor la haleala moca. Pana aici nu-i nimic in neregula, popa e MC-ul, popa culege roadele ceremoniei. Memeaca mea refuza sa mai faca zoom pe realitate cand popa se dezbraca de echipamentul individual de protectie, patrafir parca-i zice, iar statutul lui in societate nu sufera nicio modificare, adica pentru toti el e tot “parintele” si in afara serviciului. Inteleg piosenia si smerenia evlaviosilor credinciosi fata de popa in incinta bisericii si in timpul programului de lucru, dar dupa program gata fratica. Nu-nteleg de ce ingineru’ e inginer doar la serviciu, iar popa e “parintele” tot timpul. Pentru nevasta-sa tot “parintele” o fi ca am niste filme in cap…

Pana mea, de ce e asta atat de apreciat de societate si restul platitorilor de taxe si impozite nu. Munceste mai mult decat ceilalti? Aduce mai multe beneficii tarii?

Ah, mai e ceva. Nu-mi explic panica ce le cuprinde pe gospodine cand vine popa in casa.

Aoleu e popa si ia uite ce mizerie e in casa!

Poate sa fie cea mai mare curatenie din lume,  popa e de la salubritate, de la Sanepid si declanseaza atacuri de panica legate de curatenie intre credincioase. Si daca ar fi mizerie care e faza? N-a mai vazut? Ne paraste la Dumnezeu ca n-am avut curat in casa cand a venit el? Explicati-mi si mie ca…

Ma simt discriminat profesional! Voi nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *