Meseria si respectul

Imi amintesc de perioada copilariei mele si de modul in care oamenii priveau un absolvent de facultate. Frate cand spuneai domn doctor, o spuneai cu toata increderea si cu toata recunostinta pentru faptul ca omul ala invatase de-i sarisera capacele iar acum isi folosea cunostintele dobandite in scoli pentru vindecarea trupsorului tau, chiar daca recunostinta era de multe ori sub forma faimosului pachet de Kent lung si a cutiei de Amigo. Imi amintesc de vremea cand iti spunea invatatoarea sau profesorul Sa vii cu parintii la scoala. Ei bine, asta era o umilinta atat pentru tine dar mai ales pentru parinti. De ce? Pentru ca profesorul impunea un anumit respect, iar tu incalcai reguli impuse de cel care raspandea respectul. Imi amintesc de discutiile parintilor despre inginerii de la serviciu. Inginerii erau de fapt domnii ingineri, parca asa scria si pe diploma de absolvire, erau la fel de respectati precum preotii. Economistii si juristii impuneau respect prin prestanta. Ei, doctorii, profesorii, inginerii, economistii, juristii si alti oameni cu carte erau baza pe care se sprijinea tara, erau prezentul, dar mai ales viitorul, iar oamenii, mai prosti sau mai putin prosti stiau asta si ii apreciau.

Acum e altfel…Ma uitam intamplator la o emisiune sau ma rog o tentativa de emisiune (va jur ca intamplator) unde o pustoaica de 16-17 ani ramasese insarcinata si nascuse un copilas pe care tatal major nu voia cu niciun chip sa-l recunoasca. M-a induiosat, recunosc, pana spre final cand ea, pustoaica isi facea planuri de viitor

Voi termina liceul, voi merge la facultate…

…cu o nonsalanta obraznica. M-a scarbit! Nu ea, saraca, m-a scarbit sistemul, m-a scarbit faptul ca nimeni nu mai crede in scoala, in valori ce ies la suprafata, nimeni nu mai crede in sita invatamantului care separa intelectualii de restul oamenilor.

Poate-s comunist cu toate ca am convingeri liberale foarte bine ancorate in creieras, dar n-am permis  subalternilor nicio data sa-mi vorbeasca la pertu, nu le-am impus lucru asta prin cuvinte, ci prin fapte si consider ca asta-i normalitatea. Respectul si aprecierea trebuie sa mearga mana-n mana dar cand toata lumea are acces ultrafacil la studii superioare (acces material si nu intelectual, cum ar fi normal), respectul ia forma dispretului si mitocaniei iar aprecierea se transforma in e platit sa faca asta. Asa se modifica si modul de adresare din domnu’ inginer in inginere, din domn’ profesor in profule, din domn’ doctor in doctore…

Nu e normal, v-am spus poate-s eu mai invechit…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *